Intervenții psihopedagogice specifice pentru persoanele cu deficiențe

Aceste programe oferă o deschidere spre normalitate, ceea ce, în viziunea contemporană înseamnă a oferi persoanelor cu cerințe educative speciale, modele și condiții de viață cotidiană cât mai aproape de condițiile și modurile de viață obișnuite.

1. TERAPIE OCUPAȚIONALĂ

Planul de intervenție din domeniul terapiei ocupaționale pentru elevii cu cerințe speciale trebuie să cuprindă în detaliu activități din cele trei domenii fundamentale de acțiune:
-activități de viață cotidiană (îmbrăcatul, hrănitul, folosirea mijloacelor de transport în comun, efectuarea de cumpărături, reguli de politețe în societate, etc.);
-activități de muncă (îngrijirea hainelor, pregătirea mesei, întreținerea casei, gestiunea financiară, cultivarea deprinderilor de muncă în activități productive, etc.);
-activitățile de joc și loisir (explorarea diverselor categorii de jocuri accesibile persoanei, trezirea interesului pentru anumite hobby-uri, participarea la anumite tipuri de spectacole specifice vârstei, activități culturale desfășurate la nivelul comunității, etc.).

2. TERAPIE COGNITIVĂ-COMPORTAMENTALĂ

Se constituie din acțiuni și programe compensatorii care facilitează înțelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor și situațiilor de viață în dimensiunea lor instrumental-integratoare. Principalele dimensiuni ale terapiei cognitive urmăresc: -cunoașterea senzorială (cunoașterea și dezvoltarea sensibilității tactile, vizuale, gustative, olfactive, auditive și corelațiile dintre ele);
-formarea abilităților vizual-perceptive (coordonarea vizual-motorie, coordonare motrică generală, coordonarea motricității fine, formarea imaginii corporale și a schemei corporale, percepția poziției în spațiu și a relațiilor spațiale); -învățarea conceptelor fundamentale (grupări, asocieri, ordinea numerică, stabilirea de relații între diferite obiecte sau imagini, ordonare, asocieri între sunete și litere, etc.);
-formarea și dezvoltarea proceselor psihice prin exerciții senzorio-motorii și perceptive (exerciții perceptive și senzorio-motorii pentru atenție, memorie, reprezentare mintală);

3. TERAPIA ȘI EDUCAȚIA PSIHOMOTRICITĂȚII

Urmărește în principal activitățile destinate recuperării, ameliorării, dezvoltării ți antrenării conduitelor și structurilor perceptiv-motrice.
- Activități practice, de relaxare și de expresie corporală prin dans și mișcare;
- Recuperarea întârzierilor în dezvoltarea motorie;
- Influențarea pozitivă a reprezentării schemei corporale;
- Recuperarea tulburărilor de orientare, organizare și structurare spațială și temporală;
- Identificarea și discriminarea structurilor perceptive de formă și culoare;
- Etc.