Scopul psihopedagogiei speciale gravitează în jurul identificării cât mai precise a cauzelor ce determină deficiențele, dar şi în jurul modului de manifestare a deficiențelor, „anomaliilor”, alături de stimularea tehnicilor compensatorii şi organizarea intervenţiei educativ-terapeutice.
„Deficiențele sunt de ordin senzorial sau intelectual, tulburări de comportament sau asociate, toate fiind caracterizate atât de legitățile proprii însăși vieții omului, cât și de determinări care le sunt specifice” (Damaschin, 1973, p. 10). Afirmația de mai sus reprezintă o încercare de condensare a multitudinilor tipurilor de deficiență, a cauzelor care le determină cât și a impactului asupra vieții prin manifestările pe care fiecare deficiență le atrage după sine, fiecare în modul ei specific.